masca
Articol publicat in: Personal
gandul mi-a ramas la tine, intepenit, incremenit…orice frantura de vointa mi-a fost anulata de imaginea ta care se incapataneaza sa ramana in mintea mea. si toata nelinistea si toata ingrijorarea urla in mine intr-o liniste aparenta, careia ii poti sesiza falsitatea, masca, doar daca-mi privesti ochii. totul s-a trezit in mine, ca dupa un somn prea lung, neodihnitor…si tot ce simt acum imi paralizeaza creierul si orice dorinta de a face ceva. imi paralizeaza activitatea. sunt ca un film pe calculator caruia i s-a pus pauza.da, sunt pe pauza…si, cu toate astea, n-am simtit niciodata mai mult decat acum contrariul. sa uit e un exercitiu de vointa pe care sunt incapabila sa-l rezolv. e si un fel de resemnare in nelinistea asta. stiu ca am numit-o gresit “resemnare”, dar nu stiu cum s- o exprim. asteptare ? probabil. o asteptare cuminte in care iti zici fie ce-o fi, am facut totul, am zis totul, ce mai e de salvat acum? asa ca astept probabil, in nelinistea care ma va epuiza, asteptand inteleapta sa adorm un pic…pentru ca apoi sa ma reia de unde m-a lasat, ca pe o poveste neterminata. secretul fericirii consta in arta amanarii. cu tine vreau o dulce si eterna amanare . e ca si cum toata armonia s-ar fi agatat de fragilitatea acestei legaturi inexplicabile.
